el grande f(…)inal

e un inceput cam urat. dar asta e imaginea pe care ti-o lasa combinatia dintre o Silva Bruna, un Bucuresti jegos si un om care vrea sa se schimbe, sa intre in concordanta intr-un fel cu Bucurestiul pe care-l uraste atat de mult.

rebeli, nefasonati si tristi, la 18 ani ei viseaza la un majorat misto, la permisul auto, la o masina prea scumpa pentru caracterul lor, la o fata slaba, cu picioare lungi si la multe prezervative de buna calitate, in care sa se sigileze de frustrarile lor zilnice. nicotina, narcotice, medicamente, muzica buna, libido, deja incepi sa te simti un om mai bun, esti mai sigur pe tine cand ai ochii tulburi, cand lumea in jurul tau se dilata si neuronii iti alearga ametiti prin cap … nu credeam ca o sa fie o varsta atat de infantila si de absurda.

ma iubeste, se iubesc, s-au iubit, m-a iubit, m-au iubit etc. pana la ce punct merge iubirea asta pentru care multi ma condamna ca o reneg. daca m-as intoarce pe dos, cum zice in cartea lorei, daca mi-as lasa intestinele, inima, rinichii, plamanii, ficatul la vedere m-ar mai iubi? pana la punctul asta merge, deci are o limita, deci e ceva pamantean, efemer, inexistent si ireal la urma urmei. totul se rezuma la altceva. nu la a iubi.

de partea cealalta a balantei, intr-un echilibru relativ stau doua tipe care stiu foarte bine economie, marketing, contabilitate, matematica. ele stau si asteapta … eu intervin aici si incerc sa echilibrez balanta, sa le corup sa ma corupa si pe mine, sa le inteleg, sa le tolerez, sa invat si eu ceva.

fiecare isi inghite cenusa cum stie, cum poate.