e dimineaţă. pentru mine e dimineaţă având în vedere faptul că m-am trezit acum o oră. stau în faţa pc-ului mâncându-mi micul dejun vegetal şi privind lumea cum se zbate. afară nu mai pot să ies, deci asta e singura variantă. m-aş da puţin cu capul de pereţi că nu sunt şi eu acum la munte, dar astăzi nu-mi pasă.

nu mai am perdele şi nici jaluzele. mă simt violată când văd sute de ferestre în spatele cărora se întâmplă sute de chestii şi din spatele cărora unii s-au obişnuit să mă privească. de exemplu acum un tip îşi fumează ţigara pe geamul de la bucătărie, undeva la etajul 7. se uită la mine cum scriu aici. bănuieşte că l-am văzut. el mă cunoaşte. îl cunosc şi eu, am ajuns să mă împiedic de el peste tot. omniprezenţa sa este agasantă. i-am făcut odată semn să se lase de fumat. cică nu poate, dar acum îmi dau seama că dacă s-ar lăsa n-ar mai avea pretext să stea la geam şi să se holbeze încoace dorind să pară neinteresat şi nevinovat. niciodată nu-mi confruntă privirea când mă uit spre el, se face că se uită după pescăruşi şi li se plânge că îi e frică de mine, că îi e frică de faptul că nu ştie ce fac acum, ce scriu acum, de ce nu mă uit la el acum ca să se poată preface că nu-i pasă.

m-am plictisit de jocul ăsta şi de atitudinea asta atât de jalnică. o atitudine care nu duce nicăieri. mă imită, a învăţat să ma imite bine, vorbeşte despre oameni, despre ignoranţă, ştie că şi el face parte din categoriile astea despre care vorbeşte, dar doreşte să se sustragă susţinând că el are un motiv care îl determină să se comporte aşa şi face semn către ţigara care îi tremură între degete. ştie unde să mă găsească, ştie că nu pot decât să trag jaluzelele când vreau să scap de el, dar că voi fi obligată în următoarea dimineaţă să le ridic  la loc, de aceea continuă, continuă, insistă. ceea ce nu ştie el, este faptul că eu nu o să mai fiu mult aici, şi chiar îmi doresc să lase ţigările alea şi când trag jaluzelele chiar îmi doresc să nu-l mai văd, să dispară pentru că ceea ce face este inutil atât pentru el cât şi pentru mine.

eu am ajuns la o concluzie. te las pe tine acum să-ţi alegi finalul potrivit.

7 Responses to “pe fumători îi trădează ţigările”

  1. zachary89 Says:

    Cry me a river.

  2. zachary89 Says:

    Cry me a river and accept it :) )

  3. zachary89 Says:

    Pe fumatori nu-i tradeaza niciodata tigarile. Cel putin pe mine…nu.

  4. zachary89 Says:

    Pe mine, nu, ca sunt imprevizibil :) )

  5. uviolet Says:

    faptul ca un om fumeaza poate spune multe despre el. unii fumeaza de nervi, altii pentru ca sunt prea slabi, altii pentru ca vor sa para mai interesanti etc., in sensul asta, ii tradeaza.

  6. uviolet Says:

    vorbeam la general.

  7. zachary89 Says:

    Ce nervi am pentru ca sunt slab, dar in curand o sa devin interesant.

Leave a Reply