moment pentru tine
April 4, 2008
azi a mai trecut un an. prapastia a crescut si s-a umplut cu suflete si maini intise catre tine. numai tu poti sa treci peste. numai tu poti alege pe care parte sa ramai pentru ca poti fi in doua locuri in acelasi timp dar nu si in doua timpuri in acelasi timp. in secunda aceea ti se consuma toata viata care a trecut si o alta ii ia locul. cel mai frumos ar fi sa pot sa o prind atunci cand tremura sa dispara si sa-ti mai adauge inca un pacat in gandul abia format.
de azi incep sa se aseze lingurite de praf pe umerii tai, dar cineva le va strange periodic in palme si le va dizolva in liniile vietii sale. obrajii se incalzesc si gura se stramba intr-un zambet pe fetele tuturor pentru ca pe buzele lor stau lipite aceleasi cuvinte pe care ti le spun in fiecare an in ziua asta, la ora asta, iar cei care uita, uita pentru ca sunt oameni fara ceas, oameni fara limite de timp, carora nu le place sa-si numere zilele. uita doar de momentul asta, nu si de tine.
acum e ora promisiunilor, ora soaptelor fericite. nimic din ce-a fost inainte nu se uita, ideal ar fi sa nu se repete, sa nu se creeze o rutina a vietii, iar tot ce-a fost negru sa se transforme intr-o nonculoare mai pura.
azi stai in fata unei pagini goale, pe care deja se scrie un inceput. il vezi?



April 8, 2008 at 9:00 am
Intre partea atemporala si cea secundata dar lipsite de bratele-ti si umerii tai senini, aleg sa sar in prapastie.
continui sa-ti citesc paginile dezgolite de tipic si incarcate cu puritati…
si sa adorm pe soaptele-ti luminande…