vechi obsesii

prinde-mi marea in palme si sufl-o sa se raceasca. sufla peste plaja ca s-o golesti de nisip si de scoici. sufla ca sa darami casa pe care ti-am construit-o acolo din plasmuiri alegorice.

merg dinspre apus spre rasarit si inca simt sub talpi jocul gleznelor de alta data. mergi dinspre rasarit spre apus si o sa-ti intre in piele pasii calzi pe care i-am lasat acolo cu doar cateva ganduri in urma.

ne-am intors, separat. de fapt nu fusesem niciodata acolo cu adevarat, si totusi pentru ce ne-am intors? ca sa fim ca doi orbi in acelasi loc, sa ne plimbam pe plaja imensa si pustie fara sa ne lovim unul de altul. fara sa stim ca existam. sa ne auzim doar fosnetul pielii.

o sa-ti construiesc o alta casa de data asta, din nisip. o sa te mut acolo astfel incat prima adiere de vant sa te risipeasca in ochii tuturor, sa te cristalizezi acolo, sa-i faci sa vada monocrom cum ai vazut si tu odata.

am mai spus povestea asta si o sa o spun mereu in toate formele posibile.