nimic

a vazut. a trait un al treilea deja-vu, si de data asta, la fel ca de fiecare data, nimic. nimic! 0 absolut. ochii au vazut, dar nu s-a miscat in ea nimic, niciun nerv, niciun neuron, nici sufletul ala existent/inexistent n-a dat niciun semn cum ca i-ar pasa. asta ar trebui sa fie un semn bun pentru ca a ajuns la acea stare de indiferenta cu care s-ar putea integra si-n absolut, dar totusi si-ar dori uneori sa scape de transa asta, sa simta, sa reactioneze intr-un fel, ca dovada ca n-a batut vantul in capul ei atata timp.

ar vrea sa fie ceva care sa o zgarie, care sa o tortureze, ar vrea sa stie cum e sentimentul ala pe care se descompune lumea zilnic, cu obrajii patati si ochii inrositi. asta e dovada de masochism, cand ti-e bine, de ce sa-ti vrei raul? un rau il obtii foarte usor, o data daca bate din palme toata ordinea si asa firava de pe rafturile ei, se distorsioneaza. ordine e oarecum metaforic spus caci nu poate fi niciodata ordine in jurul unui uragan.