Bucurestiul de sus

April 26, 2008

ne-am intalnit pe Calea 13 Septembrie si-am mers de-a lungul acelor garduri mari pe care le-am admirat intotdeauna din exterior, nu credeam vreodata ca o sa trec dincolo.

inauntru, un domeniu imens, un camp in paragina, un teren de tenis aruncat aiurea. prea trivial pentru ce-ar fi putut sa fie. una dintre cele mai mari cladiri din Europa, a doua chiar, ingalbenita de vreme si de nepasarea celor ce o poseda.

am intrat in liftul de sticla, ignorand-o pe doamna de la intrare care ne explica ce putem face acolo. am urcat undeva la etajul 8. era de fapt etajul 4, dar acolo etajele sunt mult mai mari. pe toti peretii postere cu Animations Fictions, nici acum n-am inteles care e faza cu ele. in final intram intr-o incapere mare si relativ goala, care ar fi putut fi o cafenea foarte draguta. 3-4 mese metalice ici colo, o perna mare in stil chinezesc, un tip descult, care punea muzica interesanta. aspectul de imensitate era amplificat de peretii ce dadeau inspre terasa, care erau tot din sticla. iesim pe terasa. aici la fel, 5 mese fix, restul gol, ar mai fi incaput inca cel putin 8. pe jos lemn, deasupra nimic.

in fata noastra un negru cu o nemtoaica ce semana cu o taranca romanca. bausera fiecare cate 3 beri, tipa era la a 4-a. erau acolo de dimineata, dupa ce si-au epuizat toate subiectele, si-a pus fiecare ipodul in urechi, ochelarii de soare si s-au asezat la plaja.

in stanga 3 englezi, scotieni, galezi whatever imbracati in stilul lor specific si admirabil. au vorbit despre Scotia, despre tipele cu care au facut sex, despre cat de ametiti erau, si-au facut poze etc. alaturi niste oameni cu un aparat foto, care au plecat prea devreme pentru a-mi da seama care era treaba cu ei. atat.

toata lumea a trecut pe rand la marginea balustradei pentru a admira privelistea, daca aveai ce admira that is. se vedea Eroilor, Izvor , se vedeau macaralele din fiecare sector al Bucurestiului si santierele care zaceau la soare. cam atat putea oferi ochilui acest oras indesat, aglomerat si antipatic. cine l-ar fi vazut pentru prima data ar fi putut zice ca abia acum a ajuns civilizatia aici si se construieste un fel de lume noua.

cand am plecat, tipul descult bea linistit o bere.

* daca nu v-ati dat seama despre ce e vorba, sper sa nu o faceti niciodata. e un pont pe care l-am vandut cu jumatate de inima.