existenta schopenhaueriana

mergeam spre Amzei, pentru ca ele sa cumpere ata, pentru ca ele iubesc si pentru ca ele vor sa-si innoade iar gandurile, printre firele de 1 leu. gandurile mele tindeau catre viitorul iluzoriu, care cica nu e decat un prezent suspendat. si viitorul ala pare marcat de 3 litere seci – ASE, care incep sa se stearga incet, chestie care ma intriga. acum trebuie sa revizuiesc si sa refac toate planurile, care erau oricum incerte, trebuie sa socotesc si sa scotocesc toate variantele posiblie si imposibile. cea care mi-a suras cel mai tare a fost sa plec undeva peste mari sau peste tari, mai ales acum cand oamenii ma imping de la spate sa o fac. ironia care ma inconjoara ma face sa cred ca eu n-am ce cauta acolo si ca sunt batuta in cuie aici. si mai sunt alte variante, anemice, care se-nfiripa pe nesimtite in jurul acelor 3 litere de care mi-e prea frica.

in timp ce mergeam spre Amzei si ne gandeam la chestiile astea, ne-am lovit de un tip care impartea fluturasi. acesta imi tranteste in fata Ghidul Carierei Tale – Primavara 2008, asa ca raspuns predestinat la toate indoilile mele. l-am rasfoit si ochii mi-au picat pe pagina cu Ubisoft. aici se cautau game designeri, game developeri, graphic artisti si mi-am amintit de zombii ( pe fundal se aude dramatic The Cranberries – Zombie) care lucreaza in firma asta, de oamenii aia obsedati de detalii, cu pielea prea alba si mintea predispusa la o fisurare virtuala. m-am vazut o viata intreaga cu ochii lipiti de ecranul calculatorului intr-o astfel de firma, iar pe ecranul ala scria implacabil – fortuna labilis.