scrisoare de adio

18 ani s-au transformat azi intr-o mana de cenusa.

ai vorbit mult despre ele, despre papusile albe din camerele cu faianta, dar cu toate astea cand esti pus in fata uneia reale, nu poti sa o intelegi. reflexele tale vitale te fac sa crezi ca acele contururi reci se misca inca in acelasi ritm cu al tau. pentru ca asa e normal, pentru ca oamenii nu sunt papusi de portelan ca sa le asezi in cutii si sa le imbraci dupa niste traditii macabre. pentru ca noi putem sa cream, sa inventam, sa ne reinventam, sa ne nastem, sa ne renastem, nu ne putem percepe ca fiind finiti si efemeri … dar suntem.