un fel de la REvedere

e tarziu, geamantanul zace trantit in mijlocul camerei. gol. tinde sa-nghita toata camera si sa ma inchida si pe mine in el. si-o sa ma duca cu el intr-un aeroport, intr-un avion, pe-o insula plina cu nisip si soare … cu ce sa-l umplu mai intai? cu haine, cu amintiri, cu griji, cu ganduri anodine, cu zambete tipice pentru un astfel de moment, cu pamant cu ceasuri … da, l-as umple cu pamant si as planta in el un lastar de arbore genealogic. l-as uda cu apa din Marea Egee pana si-ar dezvolta propria istorie, o istorie destul de puternica sa o sustina si pe a mea.

un melanj ciudat de sentimente s-a inchegat in mine. mai sunt atat de putine ore, atat de multe de facut si inca nu mi-am luat la revedere de la nimeni. n-o sa am timp sa fac asta, cum n-am niciodata timp …