feeeeear and paaaaaaanic in theeee aiiiiir

mi se pare ca aseara lumea a fost aruncata intr-o gaura neagra, am fost mestecati si digerati, am suferit lobotomii si transplanturi bizare. m-am trezit cu un sentiment ciudat de ostilitate, si nu e doar o impresie, microuniversul nostru s-a metamorfozat vizibil. am reusit in sfarsit sa patrund acolo unde credeam ca am fost deja de-a lungul anilor, am sapat in fondul de baza, in luturile cele mai puerile, dar si in cele mai dure si ce-am gasit dedesubt, a fost … o mare dezamagire. cu fruntea incruntata, am acceptat sa ma obisnuiesc si cu asta. am fost cuprinsa la randul meu de o supradoza de superficialitate si am pierdut firul epic. am uitat cand m-am nascut, am uitat toate motivele pentru care as fi urat sau as fi iubit pe cineva candva. le-am uitat pentru ca nu le mai regasesc in nimeni sau poate pentru ca le regasesc in toata lumea si nu mai e nimic inedit.

nu mai pot face diferenta dintre un idiot si un om pe care inainte l-as fi considerat un idol si cred ca nici ei nu o mai fac. toti sunt la fel, la fel de interesanti la un moment dat, la fel de pictisitori alteori. mi se pare ca particip la o amestecare a tipologiilor umane, o amestecare mai nebuneasca decat oricare alta de pana acum. si chestia asta nu ma afecteaza in niciun fel, mi-e frica doar, sa nu ma trezesc ca peste o saptamana vine apocalipsa, iar eu sunt cu pixul in mana rezolvand radicali, sau pierduta pe cine stie unde.

… presupun ca toate astea se datoreaza trecerii catre un alt prag existential, brusc, deci, da, la intrebarile dese si seci precum – cum e sa fi major – as raspunde cu toate astea .