poveste

oamenii din povestea asta au toti aceeasi varsta. se nasc toti odata si mor toti odata, iar dupa ce mor o alta generatie le ia locul. se nasc din pamant si n-au nicio valoare, nicio cultura, n-au istorie, n-au averi, n-au familii, rude, sunt goi, nuli si perfect egali unii cu ceilalti. oamenii acestia se cresc singuri, se formeaza, se civilizeaza, creeaza, coopereaza, invata sa iubeasca si ajung sa-si formeze o viata libera si armonioasa.

oamenii acestia au o structura identica. arata la fel, gandesc la fel, au aceleasi capacitati fizice si mintale. sunt echilibrati, aseptici, calculati, programati. lumea lor e delimitata si ingradita de oglinzi si niciunul nu s-a gandit vreodata sa paseasca dincolo pentru ca dincolo nu e nimic. dincolo nu exista. asta cred ei, asta trebuie sa creada.

oamenii acestia sunt perfecti si reusesc sa creeze o societate perfecta, dar nu lasa nimic in urma, pentru ca dupa un secol, atat traiesc, un secol fix, mor si totul dispare. totul se transforma la loc, in pamant, oglinzile se crapa si o apa imensa patrunde inauntru, amesteca la loc lutul si o alta generatie ia nastere.

I’ve got wires coming in, I’ve got wires coming out of my skin…

litho

Originally uploaded by u.violet

ne tinem sperantele in cutii de gheata ingropate sub piele.

am lipit trecutul de pereti ca sa raman treaza. viitorul inseamna doar dezumanizare.

cate-un ecou se loveste din cand in cand de fereastra. o deschid si-l primesc inauntru. il ascult, facem compromisuri mereu in favoarea lui, ce altceva sa mai fac? sute de ecouri intra zilnic pe sute de fereastre mintind spontan si totusi, credem ca unul va fi util, curabil.

ne-am transformat in papusi si asteptam ca cineva sa ne invete sa mergem. ne-au cusut sfori si ne manevreaza stangaci. suntem papusile unui copil labil care ne dezmembreaza si ne indoapa cu supradoze de paracetamol.

roluri inversate

intreaba-ma si n-astepta raspuns. incearca sa ghicesti cuvintele care-mi stau pe buze. vreau sa vorbesti. sa vorbesti mult, iar eu sa tac. sa te ascult pana ma plictisesc si apoi sa ma prefac doar ca te ascult.

esti fericit?

pana ieri am fost fericit. acum fericirea s-a fragmentat. sunt fericit doar cateodata. uneori dimineata cand vii sa bem cafea sau cand ne uitam la filme si n-ajungem sa vedem sfarsitul. sunt fericit cand e ceata infinita pentru ca pot sa te ascund de lume in ea. sunt fericit cand parul iti miroase a iarna si-aud ninsoarea din tine si-ncerc s-o inteleg. sunt fericit cand inteleg.

ce te intristeaza?

mintea mea si gandurile pe care ma lupt sa le scot din mine si sa le arunc cat mai departe ca sa nu le gasesti si nici ele sa nu te gaseasca pe tine. ma intristeaza oamenii cu maini murdare, oamenii de creta si oamenii care ne privesc insistent. ma intristeaza cuvintele de metal in care ne cantarim universul.

esti fericita?

uneori. cand eram copil nu te cunosteam. atunci eram pe deplin fericita.