poveste

oamenii din povestea asta au toti aceeasi varsta. se nasc toti odata si mor toti odata, iar dupa ce mor o alta generatie le ia locul. se nasc din pamant si n-au nicio valoare, nicio cultura, n-au istorie, n-au averi, n-au familii, rude, sunt goi, nuli si perfect egali unii cu ceilalti. oamenii acestia se cresc singuri, se formeaza, se civilizeaza, creeaza, coopereaza, invata sa iubeasca si ajung sa-si formeze o viata libera si armonioasa.

oamenii acestia au o structura identica. arata la fel, gandesc la fel, au aceleasi capacitati fizice si mintale. sunt echilibrati, aseptici, calculati, programati. lumea lor e delimitata si ingradita de oglinzi si niciunul nu s-a gandit vreodata sa paseasca dincolo pentru ca dincolo nu e nimic. dincolo nu exista. asta cred ei, asta trebuie sa creada.

oamenii acestia sunt perfecti si reusesc sa creeze o societate perfecta, dar nu lasa nimic in urma, pentru ca dupa un secol, atat traiesc, un secol fix, mor si totul dispare. totul se transforma la loc, in pamant, oglinzile se crapa si o apa imensa patrunde inauntru, amesteca la loc lutul si o alta generatie ia nastere.