a design for life
February 6, 2009
anihilarea prezentului ii poarta viata alternativ din trecut in viitor si invers. traieste cu sufletul inmuiat in teama de prematuritate, vazand cum, de la o zi la alta totul capata o alta forma, se contorsioneaza, se comprima, se farama si in final dispare. se trezeste uneori intr-o camera indoliata, singura. coboara furtunos scarile blocului si alearga la intamplare, dar cladirile sunt la fel peste tot, cenusii, mucegaite, descompuse. apoi, brusc incepe sa miroasa a fluturi si a lumina, culori toxice o invesmanteaza si simte cum in trup si in minte ii incolteste un paroxism latent. atunci aspiratiile ii construiesc o noua umbra, respira un aer abstract, sufocant. slabele impulsuri de a se detasa sunt insuficiente. o viata mai puternica se naste in ea, o minte geniala, dar haotica o anima … paradoxal, in pumn mai tine inca strans o farama de realitate.
