but you keep going on, when you’re leaving on dreams …
July 12, 2009
ne intoarcem la …
momentul acela cand muzica iti patrunde in oasele inmuiate de la atata ploaie. o asculti, o simti cum curge prin tine.
muzica aceea care iti place intotdeauna cand e innorat afara, muzica de la miezul noptii, muzica serilor de vara, muzica plajelor mediteraneene si a tigarilor ingropate in nisip.
filmul din mine se taie si se remonteaza haotic, coroborand oameni noi cu scene vechi, dand nastere unor tentative de evadare spre altceva.
“te-ai ancorat prea mult in real, ma cherie…
je sais, je sais.
ce cauti tu acolo, ce cauti tu printre atatea minti masinale?
nu stiu … ma duc sa ii programez eu pe toti, sa-i invat cum sa gandeasca, sa se detaseze..
si daca te vor schimba …
imposibil.”
fiecare are o structura interioara, imposibil de modificat. avem un tablou ascuns in noi …
” pictorul tau te-a desenat din furtuni si ploi. te-a dezbracat si te-a aruncat in mare, te-a inecat si apoi te-a adus la mal si ti-a dat din nou viata. esti rupta din fantezia lui cu chipuri arse de soare, crescute pe plaja, in haine putine…
m-am plictisit…
de ce?
de tine …
de ce?
e ca atunci cand te plictisesti sa mananci aceeasi mancare…eu stiu, oamenii sunt facuti sa se plictiseasca…
da…doar ca nu e acelasi lucru sa te plictisesti de un om cum te plictisesti de o mancare.
unde e superficialitatea? unde e spontaneitatea? care mai e diferenta dintre un om si o mancare?!”
mi-am luat un pachet de filme vechi. acum il astept pe cel care sa nu-mi fie nici prieten, nici iubit, sa-mi fie pur si simplu … strain, sa le vedem impreuna.
