butterflies in their stomach

am intalnit pe strada un om frumos. a trecut pe langa mine ca o furtuna din trecut, ca un zeu al culorilor intr-o lume monocroma…si totusi nu mai era el adolescentul miop de alta data, cu vise de a deveni actor sau astronaut. metamorfoza. era o metamorfoza coborata din vis, pe pamantul prea murdar, printre oamenii prea mici, prea tristi, prea urati …

sunt oameni care se schimba fara sa-si  doreasca, fara sa stie. personalitatea lor se concretizeaza, capata contururi realiste trezindu-se din reveriile hormonale, obrazul lor sa inaspreste, dar e parca mai dulce decat atunci cand erau copii. in jurul lor se dezlantuie taifunuri infometate care se vor lovi de ei inutil, pentru ca ei au trecut deja prin toate uraganele.acesti oameni vor mai iubi un singur fluture, singurul capabil sa se inalte pana la ei. vor fi fericiti.

sunt oameni care se schimba strangand din dinti si mancand noroi. oameni disperati, acaparati de sentimentul inutilitatii lor, de insignificanta lor. oameni care candva au incercat sa prinda fluturi si sa-i manance pentru a-si creste propriile aripi, sperand sa zboare afara din mocirla. viata lor se termina in momentul in care unicul fluture prins le scapa din plasa. creierul lor se umple de praf si inima de nisip, iar sevrajul ii impinge sa-si infiga dintii in gatul unor ingeri blonzi, prabusiti si ei in mizerie. ii devoreaza, amagindu-se cu ideea ca au fost candva ingeri adevarati sau fluturi si ca noroiul e mai curatca orice zbor. acestia sunt oamenii urati, care se tarasc o viata intreaga printre picioarele celorlalti, incercand inconstient sa adune din fiecare picior care-i zdrobeste  un ce care sa le ofere un sens. ascunsi in hrubele lor reci se hranesc inca din cadavrul ireal al fluturelui ucis in gand. ei nu vor mai iubi niciodata.

am vazut azi un fluture care a mancat alt fluture.