colaps

January 30, 2010

zile lungi si reci. mi-e frig mai tot timpul…

credeam ca am fost cusuti cu acelasi fir de ata invizibila pe acelasi petic, dar, acum, nu stiu cum, nu stiu de ce, cineva a tras de firul acela si totul s-a descusut. ne-am dezlipit de pe rochia de matase pe care fusesem prinsi ( n-o mai purta nimeni oricum, cine ar purta o rochie de matase peticita) si ne-am spart in bucatele … urma piciorului tau pe-o plaja, mana ei pe-o scoica, cateva fire de par pe scaunul din stanga  si sufletul nostru in eter.

totusi, de fiecare data cand se aburesc geamurile masinii va vad…vad smiley face-urile si inimioarele si stelutele … toate desenele care s-au imprimat pe geam. pe bord inca au ramas amprente de fond de ten, sub cotiera scociuri si bucati de eseuri, o foarfeca in buzunar….iar in portbagaj mult mult nisip. eu am ramas acolo, m-am blocat in momentele alea. am senzatia ca m-am congelat intr-un bloc de gheata, traiesc propria mea era glaciara… si totusi traiesc in lumea asta noua ca si cand as face parte din ea, dar…pentru mine, orasul e prea plin de oameni goi si de lucruri fara sens …

One Response to “colaps”

  1. irina Says:

    exact cam despre asta e vorba… ne-am gasit usor,usor locul in acest decor cu oameni noi, pereti mai inali, cu multe iesiri si coridoare lungi dar ne e dor de rutina aia de la 6 dimineata, de vara trecuta cand nu stiam ce vrem, ce vom face etc etc

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Connecting to %s