in the morning, you know we won’t remember a thing
February 12, 2010
plutesc…plutim… si timpul nu mai are nicio valoare, si frigul nicio intensitate….sub fumul din green suntem doar noi, aceleasi noi din totdeauna, aceleasi canapele verzi, aceleasi sticle negre, aceeasi toaleta cu versul acela atat de realist de la razorlight (“in the morning, you know we won’t remember a thing”), versul care aduce vama in centrul bucurestiului … aceeasi scena pe care s-au jucat piesele noastre…
bucurestiul e din nou frumos, aproape la fel de frumos precum clujul lui D. luminile puternice ne orbesc, in seara asta nu ne mai intra apa in cizme, in seara asta instinctele ne vor duce acasa…tu o sa inveti la info…eu o sa retraiesc totul pe ritmuri alternative si indie ,asteptand ziua de maine si noaptea de poimaine si apoi urmatoarea zi si tot asa cateva luni de acum incolo…
perfectiunea mea e atunci cand toate structurile se intrepatrund…blocurile cu zapada cu fericirea cu apa, cu noaptea, cu scrisul, cu muzica … mai ales muzica… cu oamenii perfecti, cu starea de extaz, cand toate au iesit asa cum ai vrut… toate astea se invart in jurul meu intr-o spirala hipnotica…o iluzie optica perfecta pe care incerc sa o prelungesc la nesfarsit.
