suflet de vanzare
October 18, 2010
in camera asta miroase a spirt si a regrete. s-au mutat si au lasat in urma doar umbra lor bolnava … au plecat si oamenii si fericirea.
fericirea aici a fost mereu rara si marunta, se ivea uneori dimineata in bucatarie, unde obisnuiau sa bea cafea si sa manance omleta, se priveau unul pe altul fara sa spuna nimic, si stiau ca se iubesc … sau seara la cina tarzie, cand se strangeau toti la aceeasi masa la care au stat dimineata. Paradoxal, masa a avut mereu doar 3 locuri, unul langa fereastra, acolo era cel mai frig, cel din centru, din fata aragazului, cel mai incomod, si cel de langa frigider, care era si cel mai bun loc, mai ales dimineata cand ti-era prea somn si te puteai sprijini fie de frigider, fie de perete, fie de ambele …
pasesc usor prin aceast apartament parasit, parchetul vechi scartaie enervant sub covoarele mancate de molii. in bucatarie a ramas un aragaz ars si murdar de la prea mult gatit, frigiderul, plin de magneti si abtibilduri si masa cu 3 locuri. in sufragerie se aude un ecou al unui suras … sau e o cearta? 2 fotolii rupte stau aruncate intr-un colt si o canapea care nu se asorteaza cu nimic, rupta si ea de la prea multe petreceri si prea multi oameni care s-au oprit acolo sa discute, sa vada un film, sa se iubeasca, sa doarma, sa manance, sa se certe, sa se impace … biblioteca inca geme sub greutatea cartilor, citite si rascitite, carti noi, carti vechi, carti foarte vechi, carti fara coperti, carti cu pagini lipsa, carti imprumutate, care nu vor mai fi returnate niciodata … un hol aglomerat cu pachete si cutii duce spre celelalte doua camere … una dintre ele este inca plina cu diverse lucruri, care nu au legatura unele cu altele, cativa ursi de plus, niste jucarii de la kinder, alta biblioteca, alte carti, dar cartile astea ascund multe secrete, sunt doar un paravan al celor care au locuit aici, manuale, carti de beletristica, bibliorafturi, enciclopedii, carti de desenat, oracole, dictionare, o harta a Romaniei jerpelita sta atarnata desupra patului, un pat nici prea mic, nici prea mare, un birou inca burdusit cu caiete, o pereche de pantofi cu toc aruncati sub birou si o pereche de ghete de basket, cateva rafturi pline cu fotografii tip colaj, cutii colorate de diverse dimensiuni, sticlute goale de parfum, o cutiuta muzicala, o masinuta, un elicopter, cateva piese Lego, un glob pamantesc, reviste, ziare straine, cateva desene naive, un dulap ale carui usi nu mai stau inchise, un calculator stricat, CD-uri, hartii … e greu de spus, daca in camera asta a stat un baiat sau o fata, un copil mic sau un adolescent, dar transmite un sentiment puternic, fiecare lucru emana o poveste. biroul de exemplu este foarte tocit si decolorat in locul din dreapta, pesemne ca cineva a pierdut multe nopti scriind aici sau invatand sau scaunul de langa ferestra asezat strategic in dreptul pervazului plin de hartii mototolite, aici s-a scris jurnalul cuiva, aici a plans cineva, aici s-au facut planuri de viitor, aici s-au infiripat scrisori de dragoste, de-aici cineva a ascultat ploaia si a privit prima zapada dintr-un friguros decembrie … cealalta camera e pustie.
imi plac usile acestui apartament, pentru ca seamana cu niste ferestre imense. pacat ca unele geamuri sunt sparte. imi place si vederea din fata blocului, cu plopul imens si solitar, cu ciresii care infloreau angelic primavara, cu gradina neingrijita si totusi plina de flori a blocului, cu parcarea plina de masini, de vecini si de caini.
“chiriasii, vor veni curand” … asta zic mereu cand vin aici sau … “nu, nu mai e de vanzare, l-am vandut asta toamna”. adevarul e ca nimeni nu poate locui aici. o viata peste alte vieti. oameni, care sa ia locul altor oameni. nu cred in asa ceva. acest apartament mai asteapta inca … pe cineva.
