un fel de la REvedere

e tarziu, geamantanul zace trantit in mijlocul camerei. gol. tinde sa-nghita toata camera si sa ma inchida si pe mine in el. si-o sa ma duca cu el intr-un aeroport, intr-un avion, pe-o insula plina cu nisip si soare … cu ce sa-l umplu mai intai? cu haine, cu amintiri, cu griji, cu ganduri anodine, cu zambete tipice pentru un astfel de moment, cu pamant cu ceasuri … da, l-as umple cu pamant si as planta in el un lastar de arbore genealogic. l-as uda cu apa din Marea Egee pana si-ar dezvolta propria istorie, o istorie destul de puternica sa o sustina si pe a mea.

un melanj ciudat de sentimente s-a inchegat in mine. mai sunt atat de putine ore, atat de multe de facut si inca nu mi-am luat la revedere de la nimeni. n-o sa am timp sa fac asta, cum n-am niciodata timp …

fast forward

va vad printre teancuri de hartii, in fata unor birouri de duzina, cu aceleasi probleme supraponderale, prinsi intr-un cerc restrans de oameni maturizati precoce. azi sunteti aici, la o distanta de-o plama, o palma ca un perete de sticla. ostilitate. maine probabil ca o sa va bat pe la usi, o sa-mi zambiti glacial, din obligatie, eu n-o sa va zambesc deloc si o sa-mi intoarceti spatele. n-o sa-mi pese cum nu-mi pasa nici acum si cum nu mi-a pasat niciodata.

o vad plangand pe umarul meu si-o sa planga si atunci. poate n-o sa ni se deschida nicio usa, poate noi vom deschide usi.

te vad departe, printre oamenii tai, mereu distanti si reci. te vor framanta, te vor modela si vor sti ca esti facut dintr-un aluat bun. vei intra in ritmul lor, pe care-l simti inca de acum pulsand deasupra ta. te impotrivesti pentru ca inca sunt aici, dar cercul asta o sa se rupa. vulnerabilitate.

ma vad ca si acum, cu scopuri superficiale, dar folositoare. vad acelasi drum, mereu ocolindu-l pe al altora, aceeasi incercare de a intelege, aceleasi esecuri. totul se repeta.

Bucurestiul de sus

ne-am intalnit pe Calea 13 Septembrie si-am mers de-a lungul acelor garduri mari pe care le-am admirat intotdeauna din exterior, nu credeam vreodata ca o sa trec dincolo.

inauntru, un domeniu imens, un camp in paragina, un teren de tenis aruncat aiurea. prea trivial pentru ce-ar fi putut sa fie. una dintre cele mai mari cladiri din Europa, a doua chiar, ingalbenita de vreme si de nepasarea celor ce o poseda.

am intrat in liftul de sticla, ignorand-o pe doamna de la intrare care ne explica ce putem face acolo. am urcat undeva la etajul 8. era de fapt etajul 4, dar acolo etajele sunt mult mai mari. pe toti peretii postere cu Animations Fictions, nici acum n-am inteles care e faza cu ele. in final intram intr-o incapere mare si relativ goala, care ar fi putut fi o cafenea foarte draguta. 3-4 mese metalice ici colo, o perna mare in stil chinezesc, un tip descult, care punea muzica interesanta. aspectul de imensitate era amplificat de peretii ce dadeau inspre terasa, care erau tot din sticla. iesim pe terasa. aici la fel, 5 mese fix, restul gol, ar mai fi incaput inca cel putin 8. pe jos lemn, deasupra nimic.

in fata noastra un negru cu o nemtoaica ce semana cu o taranca romanca. bausera fiecare cate 3 beri, tipa era la a 4-a. erau acolo de dimineata, dupa ce si-au epuizat toate subiectele, si-a pus fiecare ipodul in urechi, ochelarii de soare si s-au asezat la plaja.

in stanga 3 englezi, scotieni, galezi whatever imbracati in stilul lor specific si admirabil. au vorbit despre Scotia, despre tipele cu care au facut sex, despre cat de ametiti erau, si-au facut poze etc. alaturi niste oameni cu un aparat foto, care au plecat prea devreme pentru a-mi da seama care era treaba cu ei. atat.

toata lumea a trecut pe rand la marginea balustradei pentru a admira privelistea, daca aveai ce admira that is. se vedea Eroilor, Izvor , se vedeau macaralele din fiecare sector al Bucurestiului si santierele care zaceau la soare. cam atat putea oferi ochilui acest oras indesat, aglomerat si antipatic. cine l-ar fi vazut pentru prima data ar fi putut zice ca abia acum a ajuns civilizatia aici si se construieste un fel de lume noua.

cand am plecat, tipul descult bea linistit o bere.

* daca nu v-ati dat seama despre ce e vorba, sper sa nu o faceti niciodata. e un pont pe care l-am vandut cu jumatate de inima.