I’ve got wires coming in, I’ve got wires coming out of my skin…

litho

Originally uploaded by u.violet

ne tinem sperantele in cutii de gheata ingropate sub piele.

am lipit trecutul de pereti ca sa raman treaza. viitorul inseamna doar dezumanizare.

cate-un ecou se loveste din cand in cand de fereastra. o deschid si-l primesc inauntru. il ascult, facem compromisuri mereu in favoarea lui, ce altceva sa mai fac? sute de ecouri intra zilnic pe sute de fereastre mintind spontan si totusi, credem ca unul va fi util, curabil.

ne-am transformat in papusi si asteptam ca cineva sa ne invete sa mergem. ne-au cusut sfori si ne manevreaza stangaci. suntem papusile unui copil labil care ne dezmembreaza si ne indoapa cu supradoze de paracetamol.

caramizi

azi mi-au daramat ferestrele din lemn ca sa puna altele noi. pentru cateva ore am simtit cum e sa traiesti expus, fara perdea, fara jaluzele, fara sticla aceea, care in ciuda faptului ca e transparenta oferea o oarecare siguranta, protectie. e o senzatie de libertate nociva, poluanta, care te invadeaza fara sa ti-o doresti. au cazut bucati consistente din pereti si zgomotul strazii se prelinge in camera printr-o gaura de sub rama. acum pot sa numar caramizile, dispuse asimetric intr-un ciment putrezit, pot sa numar anii care-au suflat peste blocul asta comunist si iernile imbibate in el, ploile care l-au ros si l-au mucegait. imi lipesc fruntea de noul meu geam. e rece si-l simt cum tremura sub pasii lor, fuga lor, vorbele lor, certurile, somnul, muzica, fericirea lor, vietile lor, sub presiunea a tot ce e afara si se loveste haotic de el.

e ispititor sa-i asculti pe strazi cum vorbesc despre filme, carti, mancare, medicamente, probleme, examene, cum se lauda, cum se barfesc unii pe altii, cum isi nascocesc destinele.

*ziua de azi a trecut violent. ma oboseste alergatul asta dintr-un colt al Bucurestiului in altul.