maini albastre

privesc – maini albastre ce-mi cantaresc viitorul. pumnii s-au desfacut si m-au lasat sa aleg. sa aleg, ce tortura cand traiesc intr-un ceas stricat. cate zile au mai trecut? cat pot sa ma mai gandesc? “sa aleg” ma opreste aici. nu pot sa fug, nu pot sa inchid ochii si sa revin cand totul e hotarat si nu mai am de ales.

aici cand vrei ciocolata, intinzi mana si ai ciocolata. esti dezbracat, iti imaginezi niste haine si te-mbraci. vrei sa citesti, te duci la biblioteca daramata, pui mana pe-o carte si citesti, nu-ti place o arunci si iei alta. aici nu se alege nimic. aici e haos. aici se traieste in dezordine, totul cade din rafturi, din dulapuri, totul e demolat. se doarme pe jos, printre lucrurile imprastiate. se mananca in farfurii sparte. timpul se masoara dupa cum bat inimile. aici nu alegi. aici intinzi o mana, prinzi, incerci, arunci, prinzi iar etc. pe ei cine o sa-i invete sa traiasca asa? pe mine cine o sa ma-nvete sa traiesc altfel?

ma oglindesc in palmele albastre si-astept raspunsul. sa decida ele.