One Flew Over the Cuckoo’s Nest

simt ca trebuie sa citesc o carte, o carte buna, o carte oarecare, nu conteaza, dar s-o citesc pana la sfarsit. am lasat prea multe carti neterminate lunile astea si acest lucru imi induce un sentiment de superficialitate.

Romanul lui Ken Kesey, “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, a fost ultima carte despre care pot spune ca mi-a atras atentia si nu neaparat pentru povestea in sine, ci mai ales pentru detaliile fine care creeaza o adevarata psihologie a societatii contemporane. Intreaga actiune este vazuta prin ochii unui pacient indian dintr-un spital de nebuni, spital condus cu strictete de Sora Sefa pana in momentul in care linistea acestui ospiciu este zdruncinata de un nou venit – Randle Patrick McMurphy.

Am inceput sa citesc cartea asta mai mult din greseala si credeam ca e vorba de ceva comercial, insa m-au surprins tipologiile si mentalitatile amestecate in ea: oameni cu teama de realitate, oameni carora le era frica de integrare, oameni care, de fapt, nu erau nebuni, ci speriati – “iepuri” cum se autointitulau. Cat despre personajul principal, McMurphy, pot spune ca are o constructie geniala. Este un personaj controversat, omul cu un cazier incarcat, omul trecut prin multe, invatat sa traiasca fara restrictii, fara legi, dar e totodata cel care ii vindeca pe bolnavi de frustrarile lor. E cel care poate sa vada erorile societatii si influenta negativa asupra individului uman, de aceea si alege sa traiasca dupa propriile reguli. Sfarsitul lui tragic este consecinta pe care o sufera pentru ca a ales sa depaseasca limitele si sa-i traga si pe ceilalti dupa el, o trimitere la pedeapsa primita in urma luptei cu societatea.

M-a influentat foarte mult aceasta carte si in modul de a scrie la un moment dat si in felul de a gandi, mi-a spus ceva si pentru asta o consider o carte buna. Am vazut si filmul, un film foarte laudat de altfel, premiat cu 5 oscaruri. Distributia e buna, Nicholson a jucat exceptional, ca de obicei, dar per total nu pot zice ca m-a impresionat. Au taiat prea mult din poveste ceea ce a stirbit mesajul adevarat, punand mai mult accent pe actiune.

pentru lore

… 7.00 ma scoala fratele meu pentru ca trebuia sa se duca la scoala. ma culc la loc. 7.30 ma trezeste mama din nou, crezand ca trebuie sa ma duc la scoala. ma culc la loc. 7.45 imi suna ceasul, il pusesem sa sune. ma culc la loc. 8.00 ma trezesc in final. ma duc spre baie, pe drum ma opresc ca sa cant putin la orga. mananc, o sun pe I., ma suna A. sa-mi spuna ca nu mai merge metroul spre Obor. e panica. nu e. stabilesc cu I. ca de fapt metrourile merg si pornesc spre blocul ei pentru a merge impreuna la A. unde vom sta o ora in care vom desena o pagina plina de culoare si durere dupa care luam tramvaiul si ne ducem la scoala doar pentru ora de mate care era foarte importanta.

I. nu-si scrisese la mate. aici e panica. am avut noroc ca am ajuns devreme, ora de engleza nu se terminase inca. I. se apuca sa scrie la mate. tu nu erai in clasa, erai cu M. la coltul scolii. ma seaca profa de engleza asa ca plec de la ora, absenta oricum imi pusese … iar de aici destinele noastre se unesc, tu imi povestesti de profa aia cu un pulover prea larg,cu balerini albi, camasa roz si o mare gaura in stomac. eu reiau povestile despre visele mele schizofrenice si despre cum ma trezesc noaptea transpirata si plangand.

se suna. mergem la mate. I. apucase sa copieze 2 exercitii. derivate. complicatii. ora trece relativ greu. plecam de la scoala. I. iese glont spre usa spre a se duce in Mirage ca sa se intalneasca cu cosbucienii. eu mai pierd vremea putin cu M. in fata la Metropolitana, mananc 2 covrigi cam prost facuti, care aveau gust de pamant, iau 79 si ma duc spre casa.

ajung acasa, ma uit la TV, constat ca nu m-am mai uitat de mult si ca nu mai sunt in tema cu reclamele. se face rapid 3. o iau usurel spre delfinului unde ma intalnesc cu S. pentru o ora in care eu voi foarte neputincioasa, iar S. se va amuza teribil, cred ca oamenii s-au saturat de noi si de veselia noastra infinita. ora se termina prea repede, normal, cand sunt cu S. totul se termina prea repede, viata e prea scurta/minunata etc.

ma intorc spre casa. pe jos. n-am motiv sa ma grabesc. de fapt am, dar nu-mi pasa. constat ca bate vantul cam tare si ca mi-e frig. o iau prin parc. acolo bate vantul si mai tare. parcul acesta mi se pare din zi in zi mai minunat. ajung la mine in zona, intru in farmacii si in supermarketuri fara un scop anume. in final, ma duc acasa.

intru pe usa, in 20 de minute ies iar. ma duc sa-mi iau haine. orasul e paralizat. locuri de parcare nu sunt. pierd doua ore aiurea si nu-mi cumpar mai nimic. ma intorc acasa. dezastru total, trebuie sa fac curat la mine in camera. nu fac acest lucru, ma apuc sa scriu pe blog…

* vreau sa-mi povesteasca si mie cineva o zi banala din viata sa. luati-o ca pe o leapsa daca vreti.