existenta schopenhaueriana

mergeam spre Amzei, pentru ca ele sa cumpere ata, pentru ca ele iubesc si pentru ca ele vor sa-si innoade iar gandurile, printre firele de 1 leu. gandurile mele tindeau catre viitorul iluzoriu, care cica nu e decat un prezent suspendat. si viitorul ala pare marcat de 3 litere seci – ASE, care incep sa se stearga incet, chestie care ma intriga. acum trebuie sa revizuiesc si sa refac toate planurile, care erau oricum incerte, trebuie sa socotesc si sa scotocesc toate variantele posiblie si imposibile. cea care mi-a suras cel mai tare a fost sa plec undeva peste mari sau peste tari, mai ales acum cand oamenii ma imping de la spate sa o fac. ironia care ma inconjoara ma face sa cred ca eu n-am ce cauta acolo si ca sunt batuta in cuie aici. si mai sunt alte variante, anemice, care se-nfiripa pe nesimtite in jurul acelor 3 litere de care mi-e prea frica.

in timp ce mergeam spre Amzei si ne gandeam la chestiile astea, ne-am lovit de un tip care impartea fluturasi. acesta imi tranteste in fata Ghidul Carierei Tale – Primavara 2008, asa ca raspuns predestinat la toate indoilile mele. l-am rasfoit si ochii mi-au picat pe pagina cu Ubisoft. aici se cautau game designeri, game developeri, graphic artisti si mi-am amintit de zombii ( pe fundal se aude dramatic The Cranberries – Zombie) care lucreaza in firma asta, de oamenii aia obsedati de detalii, cu pielea prea alba si mintea predispusa la o fisurare virtuala. m-am vazut o viata intreaga cu ochii lipiti de ecranul calculatorului intr-o astfel de firma, iar pe ecranul ala scria implacabil – fortuna labilis.

de ce sa nu mai ascultati yellow …

Nu, nu te uita la stele. Stelele nu stralucesc pentru tine si pentru tot ce faci tu, stralucesc datorita temperaturii, volumului, energiei cu care sunt incarcate etc si nu sunt toate galbene, mai sunt si albastre, rosii, albe etc. Alea galbene sunt chiar stele intermediere, deci nu sunt prea deosebite.

A scris un cantec pentru tine? Unde e? Si de ce se numea galben, ce legatura are galbenul cu tine, in afara de faptul ca sa presupunem ca ar fi culoarea ta preferata?

Pielea ta si oasele tale nu se transforma in nimic frumos, zice asta doar ca sa sune mai romantic, ca apoi sa poata spune “you know I love you so” si sa crezi ca e ceva foarte minunat si special. Dar nu e pentru ca in acelasi timp alte sute, mii de persoane asculta aceasta melodie si sufera pe ea, la fel cum suferi si tu, deci nu poate fi nimic special in acest lucru.

Nu a inotat si nu a sarit peste nimic pentru tine pentru ca nu va despartea nimic de fapt, deci nu avea de ce sa faca acest lucru. Acum ajunge sa-ti spuna ca erai tu galbena, erai galbena doar daca sufereai de tbc sau vreun icter hepatic sau daca erai de undeva de prin Est.

A desenat o linie pentru tine. Neinteresant si neoriginal.

Pentru tine sufera, sangereaza bla bla. Realizezi ca aceasta chestie este deosebit de sadica, nu cred ca te-ar impresiona asa ceva, ar fi chiar o dovada de paroxism sa faca asta.

Nu, nu e adevarat. nu stralucesc pentru tine nu nu nu.

* ati putea sa ziceti ca sunt o persoana deosebit de stersa si seaca pentru ca nu inteleg metaforele din acea melodie etc. dar nu, nu sunt asa. problema este ca prea multa lume abuzeaza de aceasta melodie, iar cand se intampla acest lucru, toata minunatia ei dispare, devine ceva cliseic, banal .

what Sarah said

imi place sa-ti vad degetele anemice cum aluneca pe clapele prafuite…

ai avut o epifenie azi. ti-ai amintit ca poti sa canti la pian, te-ai urcat pe dulap, ai cautat cutia aia mare, lipita cu scotch si ti-ai salvat orga care statea sa rugineasca acolo sau risca sa fie vanduta. ai vrut sa le mai ceri o sansa, sa mai tragi putin de timp, sa mai inveti o melodie. o melodie adevarata de data asta … si ai invatat.

cand erai mica imi spuneai ca nu intelegi ce vrei sa faci, de ce ai ales sa-ti bagi in cap note muzicale, chei, portative si masuri … acum le-ai uitat, au ramas doar reflexele care apasa notele mai mult din greseala, dar destul de curat. ai facut multe lucruri fara echivoc, dar poate in timp toate se vor strange in jurul tau si te vor completa.

corzile au tremurat iar, te-ai mai curatat odata de-un pacat. mainile sunt incerte, necontrolate, te incapatanezi ca de obicei sa le redresezi si cantecul iti scapa aiurea. apoi curge din ce in ce mai repede si mai simetric, dar totusi e incet si calm…n-o sa se auda niciodata mai tare, n-o sa ajunga pana la tipul cu chitara din blocul de vis-a-vis, dar asta e un motiv in plus sa fii fericita azi.

“…y avait moins de nuits sans guitare que de jours sans pain …”