furnici

azi Bucurestiul a fost panicat. am simtit cum orasul se stranguleaza, paralizeaza, am simtit oamenii cum fierb, am simtit timpul cum zboara in delir, irosindu-ne.

azi femeile din Bucuresti au atins apogeul frustrarilor, claxoanelor, complexelor etc. azi calmul lor imperturbabil a fost perturbat, deci au ales sa se isterizeze si sa se precipite, sa se agite, sa se consume, sa blocheze intersectii, sa muste din asfalt, sa distruga, sa priveasca glacial si ironic, sa transpire, sa se afirme, sa conspire una impotriva alteia si importiva tuturor. au ales.

azi a fost ziua paradoxurilor. un mormon dubios vrea sa-si intemeieze propriul popor din sangele sau si al surorilor sale, iar femeia cu caini isi tine sampoanele in frigider.

unde se duc toti oamenii astia – aparent nicaieri, pentru ca sunt blocati peste tot. de unde vin si unde se grabesc? ce prevesteste simtul lor animalic care-i mana spre nimic? astept curioasa ploaia care va sparge acest musuroi turbat sau din contra, il va trimite mai rapid pe culmile dementei.

a design for life

Originally uploaded by u.violet

anihilarea prezentului ii poarta viata alternativ din trecut in viitor si invers. traieste cu sufletul inmuiat in teama de prematuritate, vazand cum, de la o zi la alta totul capata o alta forma, se contorsioneaza, se comprima, se farama si in final dispare. se trezeste uneori intr-o camera indoliata, singura. coboara furtunos scarile blocului si alearga la intamplare, dar cladirile sunt la fel peste tot, cenusii, mucegaite, descompuse. apoi, brusc incepe sa miroasa a fluturi si a lumina, culori toxice o invesmanteaza si simte cum in trup si in minte ii incolteste un paroxism latent. atunci aspiratiile ii construiesc o noua umbra, respira un aer abstract, sufocant. slabele impulsuri de a se detasa sunt insuficiente. o viata mai puternica se naste in ea, o minte geniala, dar haotica o anima … paradoxal, in pumn mai tine inca strans o farama de realitate.