nocturnă

gura inca iti mai miroase a narghilea de p/n

si degetele a tutun ars.

vrei sa raman in causul palmei tale

pana maine. pana maine dimineata?

pana maine seara?

ma culc pe-o ureche; pe linia vietii.

mai vorbesc putin pana adorm.

iti umplu capul cu prostii

si nu vreau decat

sa te prefaci ca ma asculti.

adevarul e undeva in aberatie,

nu in ceea ce spun concret.

du-mi degetul la buze si sopteste-mi

sssst!

pentru ca nu intelegi,

te doare capul

si ti-e somn.

dormi, iar pe mine ma doare talpa dreapta

asa ca ma apuc sa-ti trosnesc degetele

simti si tu cum e sa-ti trosneasca oasele

din lipsa de calciu

si injectii revitalizante?

prin venele umflate

aud cum iti curge sangele

si asa cum respiri incet

in rimtul somnului

mi se pare ca n-ai aer

si-o sa te asfixiezi,

deci o sa-ti suflu putin in ureche…

vad cum ti se furnica pielea

de furnici care ti se plimba in jurul gatului

in sir indian, formand un colier negru.

le omor incet

una cate una pentru ca

furnicile aduc ploaia si vreau ca maine

sa ma trezesc sub un cer noros.

acum mi-e frig.

da-mi maneca ta sa ma invelesc.

sufoca-ma cu perna

si-apoi

saruta-ma de ( 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 …. n ori) …

… noapte buna!

* nu se vrea a fi o poezie

petit beurre

doi copii alearga spre mine cu bratele deschise si un zambet imens lipit pe toata fata … stop cadru.

de obicei eu eram copilul ala enervant si stupid care alerga spre cineva tipand, tragandu-l de par, muscandu-l, cazand si rupandu-si genunchii – “hai invarte-ma, invarte-maaaaaa!”. acum eu sunt cea care trebuie sa-i invarta, cea care ii tine imbrate, cea care cumpara inghetata, cea care ii invata… iar schimbul asta de roluri e o alta experienta care ma frustreaza, pentru ca ma face sa simt cum se invarte planeta asta si as vrea sa-i pun frana si sa-i dau drumul din nou cand ma plictisesc prea tare de momentul asta.

zambetul lor, identic cu cel din fotografiile de acum 10 ani, ma face sa realizez cat de inapta sunt, cat de neputinciosi suntem cu totii. din copii aceia raman doar ochii si zambetul, filmul ruleaza, albumele se umplu de fotografii, iar eu inca ma confund uneori si ii vad uneori pe cei care ma rasfatau, cei care ma iubeau pentru ca eram mica si vorbeam incorect …

… doua perechi de maini mici ma strang in cercul lor si ma invart odata cu ei, odata cu tipetele lor, odata cu cerul, odata cu pamantul, odata cu intreg universul.